Rezumat

Apari ca de nicăieri, intri în mașină, mă săruți timid pe obraz și te retragi cu privirea rușinată. Ca o nălucă timidă îmi șoptești că exist, îmi dansezi în suflet și îmi aduci aminte că trăiesc. Mă scutur, mă sperii și resping.

Te resping.

E irezistibil. Te chem. Vii chiar dacă ca prin vis, pentru un grăunte de timp, o picătură de cald, un cântec de abdomen îmbrățișat și liniștit. Iubești bântuind fantomatic. Clipești zâmbind a mamă într-o noapte de mai. Te așezi confortabil în mine în acel gol amorțit și mă mângâi pe părul adormit. Și pleci……

Te chem.

Știu că o să plâng mult și totuși o fac. Vreau să fac asta cu tine. Să te plâng și să te jelesc pentru cea care nu ai putut să fi. Nu o fac pentru că vreau să te rănesc ci pentru că vreau să mă doară pe mine mai puțin. Și am nevoie să mă ții în brațe când fac asta. Să nu fiu singur în durerea mea. Acolo unde am simțit că am fost singur mai mereu și a fost atât de rău de a trebuit să îmi anesteziez viața din mine doar ca să nu mai simt.

Țipătul abandonului.

Urletul ăla ce te scutură, alarma a ceea ce va veni, dacă nu reușești să pui capacul repede. Să-i pui capacul însă înseamnă să sufoci o parte din tine. Partea vie. Să nu mai trăiești și să fi viu în același timp.

Un mort viu.

Paradoxul iubirii neîmpărtășite.

Să îți pierzi viața ca să îți salvezi existența.

PS Cred ca cele mai potrivite versuri ar fi cele din melodia din link, pe care le las și mai jos : https://www.youtube.com/watch?v=qj3QPx089g4&list=TLPQMTEwMjIwMjTMABhUb4xqyw&index=16

Ohh, can’t anybody see
We’ve got a war to fight
Never found our way
Regardless of what they say

How can it feel, this wrong
From this moment
How can it feel, this wrong

Storm in the morning light
I feel
No more can I say
Frozen to myself

I got nobody on my side
And surely that ain’t right
And surely that ain’t right