Răzvan Popa

“The trauma said, ‘Don’t write these poems.
Nobody wants to hear you cry about the grief inside your bones.”― Andrea Gibson, The Madness Vase

“Unlike other forms of psychological disorders, the core issue in trauma is reality.”― Bessel A. van der Kolk,

Și ce mă fac eu cu toată durerea aceasta ?

O întrebare pe care nu numai că o aud destul de des dar mi-am adresat-o și sunt momente când încă mi-o mai pun și când celebrul răspuns ”Stai cu ea„ e pur și simplu insuficient ca și cum cuvintele din el au un volum prea scăzut pentru urechea surdă și îndurerată a minții mele.

“In my next life I want to live backwards. Start out dead and finish off as an orgasm.”
― Woody Allen

“How couldst thou become new if thou have not first become ashes?”
― Friedrich Nietzsche, Thus Spoke Zarathustra

“The easiest way to be reborn is to live and feel life everyday”
― Munia Khan

Mi-am propus să scriu atunci când ceva mă atinge emoțional într-un mod intens și revelator pentru mine. Mă uitam la un clip cu un cățel care se reunește cu stăpânul lui după 7 luni în care fuseseră despărțiți și ceea ce am observat a fost că se apropia foarte timid și amușina de mai multe ori pentru ca apoi să își rezeme capul de piciorul stăpânului și într-un final să inceapă să dea din coadă și să se bucure într-un mod evident. La început am fost mirat pentru că nu am văzut bucuria pe care mă așteptam să o văd pentru ca deodată să mă inunde un amestec de tristețe adus de conștientizarea că ezitarea aceea, lipsa de bucurie putea să fie de la faptul că efectiv nu credea că e real ceea ce trăiește, că nu credea că mai e posibil ca să se întâlnească cu persoana care îi dăduse atât de multă dragoste și chiar dacă o avea în fața ochilor și o mirosea și o simțea ca fiind reală, o parte din el nu-l lăsa să se bucure de mângâierile ce le primea.

“You are imperfect, you are wired for struggle, but you are worthy of love and belonging.” Brene Brown

I-ai pune cercei sufletului tău mă întreabă cel din fața mea căruia tocmai îi explicasem cum se ajunge cu metroul la Piața Victoriei. Era un băiat cu hainele murdare dar cu un zâmbet larg pe chip care ținea o floare în mână. Sufletul meu are cercei deja i-am răspuns și am zâmbit când am văzut că este mirat de răspunsul primit. S-a uitat un pic la mine a rupt o petală din floare mi-a dat-o a zâmbit și a plecat mai departe. M-a impresionat și am luat petala și am pus-o în buzunar ca pe un cadou de preț.

“We can easily forgive a child who is afraid of the dark; the real tragedy of life is when men are afraid of the light.”
Plato

Deschid ochii și doare, doare așa de rău cum nu a mai durut vreodată, mă uit la genunchi și este umflat, l-am operat pentru că nu mai puteam să mă cațăr, meniscul era rupt și ligamentul la fel. Ce s-a întâmplat ai avut un accident ? Am primit întrebarea de multe ori, realitatea e ca nu s-a întâmplat nimic notabil pur și simplu a început sa doară într-o zi când eram pe perete. în rest era ok, alergam mergeam la sală. De ce să te operezi atunci, mai așteaptă, am primit recomandarea aceasta de și mai multe ori. Pai o fac ca să nu mai pățesc ca data trecuta la celălalt genunchi am stat pana aproape nu am mai fost in stare sa merg. Si atunci a durut, a durut rău de tot. Am zis ca nu mă mai las sa trec prin durerea aia încă o data, prin chinul acela infernal.