
“Was that what was so painful: that nobody had ever come so close to me- nobody had ever seen me, and come right up to me, and kept going, and looked into my eyes so seriously, with so little fear?”
― Elif Batuman, Either/Or
Cred că era prin luna mai când o cunoștință a venit la mine în vizită cu o cutie de pantofi în mână în care ținea un pui de cioară, mi-a explicat că l-a găsit în parc căzut și că i-a fost milă de el să nu îl omoare cineva și l-a luat să îl îngrijească până se va înzdrăveni un pic. A insistat să îl lase in hol cât stăm noi de vorbă. După scurt timp de pe hol au început să se audă croncănituri și zgomot de carton lovit.
Continue reading “Împreună”