Răzvan Popa

Împreună

“Was that what was so painful: that nobody had ever come so close to me- nobody had ever seen me, and come right up to me, and kept going, and looked into my eyes so seriously, with so little fear?”
― Elif Batuman, Either/Or

Cred că era prin luna mai când o cunoștință a venit la mine în vizită cu o cutie de pantofi în mână în care ținea un pui de cioară, mi-a explicat că l-a găsit în parc căzut și că i-a fost milă de el să nu îl omoare cineva și l-a luat să îl îngrijească până se va înzdrăveni un pic. A insistat să îl lase in hol cât stăm noi de vorbă. După scurt timp de pe hol au început să se audă croncănituri și zgomot de carton lovit.

Petală în dar

“You are imperfect, you are wired for struggle, but you are worthy of love and belonging.” Brene Brown

I-ai pune cercei sufletului tău mă întreabă cel din fața mea căruia tocmai îi explicasem cum se ajunge cu metroul la Piața Victoriei. Era un băiat cu hainele murdare dar cu un zâmbet larg pe chip care ținea o floare în mână. Sufletul meu are cercei deja i-am răspuns și am zâmbit când am văzut că este mirat de răspunsul primit. S-a uitat un pic la mine a rupt o petală din floare mi-a dat-o a zâmbit și a plecat mai departe. M-a impresionat și am luat petala și am pus-o în buzunar ca pe un cadou de preț.

RE major

“Though no one can go back and make a brand new start, anyone can start from now and make a brand new ending.” Carl Bard

“Shame serves to fuel and feed relapse. Further relapse fuels and feeds shame.” Holli Kenley

Este un subiect de tipul elefantului din camera despre care deși ne soarbe cu trompa supa din farfurie și ne dărâmă lucrurile prin cameră noi nu vorbim pentru că nu vrem să vedem că e acolo. I se spune în felurite feluri de la recădere la alunecare la relapse la acel lucru al cărui nume nu se pronunță dar de cele mai multe ori nu i se spune nici cum.

Agonie…..

“We can easily forgive a child who is afraid of the dark; the real tragedy of life is when men are afraid of the light.”
Plato

Deschid ochii și doare, doare așa de rău cum nu a mai durut vreodată, mă uit la genunchi și este umflat, l-am operat pentru că nu mai puteam să mă cațăr, meniscul era rupt și ligamentul la fel. Ce s-a întâmplat ai avut un accident ? Am primit întrebarea de multe ori, realitatea e ca nu s-a întâmplat nimic notabil pur și simplu a început sa doară într-o zi când eram pe perete. în rest era ok, alergam mergeam la sală. De ce să te operezi atunci, mai așteaptă, am primit recomandarea aceasta de și mai multe ori. Pai o fac ca să nu mai pățesc ca data trecuta la celălalt genunchi am stat pana aproape nu am mai fost in stare sa merg. Si atunci a durut, a durut rău de tot. Am zis ca nu mă mai las sa trec prin durerea aia încă o data, prin chinul acela infernal.

Animalul din tine……

“As if you were on fire from within.

The moon lives in the lining of your skin.”
― Pablo Neruda

Îmbrătișezi, adulmeci, amușinezi, inspiri, prizezi, tragi, te umpli și se face o secundă liniște, o tăcere deplină, un stop complet în care totul se oprește. Nu apuci să îl simți în măreția golului ce îl creează căci în următoarea clipă nenumărate senzații îți invadeză mintea.

Ești și nu ești acolo……

Rotund

“Destiny has two ways of crushing us – by refusing our wishes and by fulfilling them.”
― Henri F. Amiel

“I had embraced you…
long before i hugged you.”
― Sanober Khan, A Thousand Flamingos

Când spunem că dragostea este despre siguranță dacă ceea ce ne reprezentăm ca imagine mentală este centura auto sau bocancii cu bombeu de metal sau normele ISU există posibilitatea să nu putem să asociem ceea ce simțim cu ceea ce gândim, să nu putem face puntea dintre sentimente și gânduri.

Emoții și noi

“One ought to hold on to one’s heart; for if one lets it go, one soon loses control of the head too.”
― Friedrich Nietzsche

Am momente când în interacțiile mele cu ceilalți sunt atât de deschis și profund încât reușesc să trăiesc ca într-un film tot ce este relevant și îmi transmite persoana respectivă. Simt emoțiile ei, sunt acolo. Și atunci reacțiile mele sunt ca un râu, curg fluent nezdruncinate de zgomot sau alte bariere de comunicare. Sentimentul este unul pe care îl simt natural și modest în momentul acela aproape umil și plin de recunoștiință. Este un sentiment cald de bine care îmi învăluie sufletul.

Un trecut două prezente

“Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sîmbure de ghindă, și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.”
― Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis

Sunt dăți când trecutul nu este atunci când l-am trăit ba mai mult chiar stă lângă noi pe canapea și se uită la filmul la care ne uităm și noi. Filmul nostru, al vieții noastre. Și nu este un spectator cuminte dimpotrivă este unul care comentează mai mereu și ne dă ghioante și ne spune lucrui pentru ca într-un final să acapareze prezentul cu totul, să-l tină captiv iar nouă să ne dea firmituri mestecate și roase până la epuizare din el.

Mereu și totuna

“The most painful thing is losing yourself in the process of loving someone too much, and forgetting that you are special too.”
― Ernest Hemingway, Men Without Women

Găsesc ca fiind magică ambivalența însemnătății noastre. Cât de mult și în același timp cât de puțin suntem pe această lume. Cum pentru unele persoane însemnăm totul concomitent cu a nu exista pentru alții.

Diferența este emoție.

Dincolo de tine…….

“One of the most toxic things I’ve ever done is ignoring the bad in someone because i love them.”

Aveam nevoie doar să stai cu mine, doar să fii acolo, nu era nevoie sa zici nimic, nu era nevoie să faci nimic, nu vroiam soluții, nu vroiam să plângi tu în locul meu nici să-mi spui tu mie ce gust au lacrimile mele sau cum să fac să doară mai puțin. Să mă inveți cum să doară mai puțin ceva cu care tu nici nu puteai să vii in contact.