
”There is always some madness in love. But there is also always some reason in madness. ” Friedrich Nietzsche
Simțim, e prea intens, ne doare, suferim ne reglăm ne revenim și mergem mai departe. Mergem mai departe dar nu zicem nimănui. Păstrăm tăcerea asupra acelei suferințe de parcă nu am vrea să o trădăm. Este relația noastră secretă și doar dacă încercăm să o aducem pe buze un munte de rușine ne năpădește și ne preface cuvintele într-o respirație surdă. Și în tot acest timp ea crește și doare și mai tare și face copii, niște balauri cu care începem să ne luptăm in interior. Și cu cât mai mult ne luptăm cu atât mai cu supărare ne uităm la cel ce ne-a făcut să simțim. Facem asta uitând că intens este ceea ce ne-am dorit de la cel de lângă noi.
Continue reading “Dragoste, nebunie și sens”