Răzvan Popa

Dragoste, nebunie și sens

”There is always some madness in love. But there is also always some reason in madness. ” Friedrich Nietzsche

Simțim, e prea intens, ne doare, suferim ne reglăm ne revenim și mergem mai departe. Mergem mai departe dar nu zicem nimănui. Păstrăm tăcerea asupra acelei suferințe de parcă nu am vrea să o trădăm. Este relația noastră secretă și doar dacă încercăm să o aducem pe buze un munte de rușine ne năpădește și ne preface cuvintele într-o respirație surdă. Și în tot acest timp ea crește și doare și mai tare și face copii, niște balauri cu care începem să ne luptăm in interior. Și cu cât mai mult ne luptăm cu atât mai cu supărare ne uităm la cel ce ne-a făcut să simțim. Facem asta uitând că intens este ceea ce ne-am dorit de la cel de lângă noi.

Dragostea nu doare

“I have absolutely no pleasure in the stimulants in which I sometimes so madly indulge. It has not been in the pursuit of pleasure that I have periled life and reputation and reason. It has been the desperate attempt to escape from torturing memories, from a sense of insupportable loneliness and a dread of some strange impending doom.”
― Edgar Allan Poe

Sunt nenumărate situațiile în care cu voie am abuzat de mine și de corpul meu și când faceam acele lucruri totul se traducea sec a doua zi prin fraza, e o parte din tine care vrea să te omoare. Ceea ce nu găseam însă era răspunsul la întrebarea de ce ? de ce o parte din mine nu mă mai vrea și mai ales de ce o parte din mine să fie autoarea unor dureri si abuzuri îndreptate tot către mine deci implicit și către ea.

Un altfel de răsărit

“The sun,–the bright sun, that brings back, not light alone, but new life, and hope, and freshness to man–burst upon the crowded city in clear and radiant glory. Through costly-coloured glass and paper-mended window, through cathedral dome and rotten crevice, it shed its equal ray.”
― Charles Dickens, Oliver Twist

Când primesti din partea unor persoane cu care nu te cunoști atât de bine remarci de genul ” a început să iasă soarele” legate de persoana ta pe lângă grija pe care o simți vine automat, sau cel puțin în cazul meu așa a fost, întrebarea : Oare cât de mare a fost umbra de fapt și cât de adânc hăul….. ?

Glasul tăcerii…..

“As happens sometimes, a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment.”

― John Steinbeck, Of Mice and Men

Atunci când cineva pleacă cred că cel mai greu de suportat este tăcerea care rămâne în locul lui, o tăcere atotcuprinzătoare care umple deodată locul lăsat liber în relație. Este o tăcere surdă pe care o asemănăm cu o durere doar că nu tăcerea ne doare ci ce știm că a ieșit din spațiul pe care îl împărteam cu persoana respectivă. Și doare pentru că este unic și ireplicabil.

Un fel de a fi……mereu….și….

“Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack in everything
That’s how the light gets in.”

― Leonard Cohen

Să fii prezent, să fii acolo, să fii conectat, să fii empatic, să trăiești experiența celui de lângă tine, să o simți, să o întelegi, să știi că e a lui dar să o poți conține în tine, să fii ca un ecou al ei pentru cel din fața ta, ca o oglindă blândă a ei, să dai înapoi sub formă de imbrătișare caldă și sigură ceea ce vine spre tine ca durere surdă, de netrăit și imposibil de uitat. Să transformi lacrimi în zâmbete fără să dai timpul înapoi și fără să fugi în noapte ca să uiti de toti și de toate.

Să fii mereu și să fii totuna……

Să ne aducem aminte…..

“The seed of suffering in you may be strong, but don’t wait until you have no more suffering before allowing yourself to be happy.”

Thich Nhat Hanh

Câteodată să ne aducem aminte poate fi cel mai frumos lucru pe care ni-l putem oferi într-un moment, miros de cozonac cald, de paine proaspătă, fericirea de a putea sa faci orice iți trece prin cap, brațe care se întind și te cuprind, alint, joacă, zâmbet de mamă și siguranța de tată.

Despre salvatori și supraviețuitori…..

“This is the Meaning of True Love, To Give Until it Hurts”

Mother Teresa

Sunt dăți când simțim că trebuie să-i salvăm pe cei din jurul nostru, de obicei pe cei dragi nouă. Și de obicei simțim acest lucru atât de puternic încât considerăm că este menirea noastră de moment sau pe termen lung după caz . Suntem pregătiți să consumăm toată energia pe care o avem în operațiunea de salvare, doar e vorba de ceva ce nu este departe de sintagma pe viață și pe moarte. Luptăm așadar pentru viața lor sau pentru o viață mai bună a lor. Stăm și alegem cu grijă cuvintele, facem planuri mărețe și indrăznețe, ne dedicăm cauzei.

Este ok să…….

“Three things make people want to change. One is that they hurt sufficiently.

Another one is when they discover that they can.”

Thomas A. Harris

Pentru că în această perioadă a anului ne reunim cu persoanele pe care generic le denumim cei dragi și pentru că obișnuim să facem acest lucru an de an și dacă ne gândim bine de mai multe ori pe an de sărbătorile legale în cerc extins sau de sărbători onomastice în cerc restrâns, am ales să privesc și prin prisma experienței proprii această adunare.

Relații vindecătoare

” There’s unconditional love there. You hear that phrase a lot but it’s real with me and her. She loves me in spite of everything, in spite of myself. She has saved my life more than once. She’s always been there with her love, and it has certainly made me forget the pain for a long time, many times. When it gets dark and everybody’s gone home and the lights are turned off, it’s just me and her.

We get old and get used to each other. We think alike. We read each other’s minds. We know what the other wants without asking. Sometimes we irritate each other a little bit. Maybe sometimes take each other for granted. But once in a while, like today, I meditate on it and realize how lucky I am to share my life with the greatest woman I ever met. You still fascinate and inspire me. You influence me for the better. You’re the object of my desire, the Earthly reason for my existence.

I love you very much.“

John (Johnny Cash’s 1994 note to his second wife June)

Când două inimi bat în același ritm sau două minți gândesc la fel ori dintr-o respirație se hrănesc doi sau când dragostea nu are o direcție sau o margine ci mai degrabă este omniprezentă și atotconținătoare. Când fiecare pas este de fapt o legănare în îmbrățișarea celuilalt și când eu-l este în relație cu celălalt.

În ghearele Umbrei……..

“Have you run your fingers down the wall
And have you felt your neck skin crawl
When you’re searching for the light?
Sometimes when you’re scared to take a look
At the corner of the room
You’ve sensed that something’s watching you

Fear of the dark, fear of the dark
I have a constant fear that something’s always near”

Iron Maiden – Fear of the dark

Cred că aveam cam 5-6 ani când noaptea după ce ai mei mă pregăteau de culcare în locul lui Moș Ene începeau să se trezească toate creaturile care mai de care mai odioase și mai înspăimântătoare. Parchetul din casă scârtâia sub apăsarea pașilor cei grei care se apropiau de mine. Veneau să mă ia să mă inghită cu totul. Și eu eram atât de mic și de lipsit de apărare încât în loc să mă intorc cu spatele la perete și cu fața spre camera ca să pot să văd dacă chiar vine cineva, mă intorceam invers, mă lipeam de zid și mă rugam să adorm și să scap si de data aceea, să apuc să îmi văd părinții în dimineața următoare.