Animalul din tine……

Îmbrătișezi, adulmeci, amușinezi, inspiri, prizezi, tragi, te umpli și se face o secundă liniște, o tăcere deplină, un stop complet în care totul se oprește. Nu apuci să îl simți în măreția golului ce îl creează căci în următoarea clipă nenumărate senzații îți invadeză mintea.

Ești și nu ești acolo……

Dar și când nu ești acolo nu mai ești singur unde te-ai dus, unde mai exact nu mai contează. Ai o mulțime de senzații care iți sparg mintea din interior, o fac bucăți dar o și adună imediat și parcă pun și ceva în plus, acel ceva ce-ți lipsea dar nu puteai să-i spui pe nume.

Cel fără de nume……

Nu ești singur dar nici nu poți să spui că esti cu cineva, pentru că e mult mai mult decât atât. Cuvintele sunt puține și par fără de putere ca să descrie cum se simte și ce e atunci acolo. Și atunci taci, taci dar de fapt când o faci vorbești mai mult și mai cu sens decât ai facut-o vreodată.

Parcă nu mai ești om…..

Scrâșnești din dinți, săruți, muști, guști din pielea celuilalt fără să mai faci vreo diferență între el și tine, fără graniță. Mârâi și respiri apăsat ca să comunici și primești înapoi ca răspuns unghii care ți se înfig in pielea spatelui și te ghidează.

Și urmează să deschizi ochii doar pentru a-i întâlni pe cei ce îți sunt alături și pentru a putea să finisezi ce a început. Pupilele sunt dilatate ochii sunt semideschiși și pierduți în oglinda lor, te vezi în privirea din fața ta și o oglindești fără să știi, fără să vrei, e pur și simplu ce trăiești.

Te zvârcolești, te încordezi, pulsezi, tremuri scurt la început puternic mai apoi, ești amețit și invăluit în căldură.

Ești umed și cald. În brațe.

Plutești și începi să te liniștești, gemi ușor și gângurești și auzi cum sunetul tău are ecou și este amplificat de cel de lângă tine. Furtuna trece și se asează, brațele rămân grele și înlanțuite. Ești luat și nu într-o poveste despre droguri ci intr-una despre oameni și conectare dincolo de ființa lor.

Despre dragoste și animalul care zace în ea………..