Îmbrătișări frânte

Mă întorceam de la o tură de iarnă, era deja noapte și eram pe autostradă mai aveam puțin până în București și am realizat că uitasem căldura din scaunul Adrianei la maxim, am tresărit și am întrebat-o dacă nu îi e cald. Mi-a spus să stau liniștit că-i este foarte bine așa, că față de apa cu care face duș câteodată e chiar lejer. Am continuat discuția întrucât am vrut să aflu de ce să faci duș cu o apă atât de fiebinte. Răspunsul a fost scurt : Pentru că simt că mă ia în brațe, am înțeles instant la ce luat în brațe se referea și la ce caldură, am simțit-o în tot corpul exact la fel cum o simțisem cu ani în urmă la câteva secunde după ce ridicasem capul de pe buletinul meu și lăsasem din mână banconta de 1 leu facută sul cu care prizasem. Caldură, liniște și bine……..e pace când demonii dorm…….

M-am uitat la ea și avea ochii în lacrimi, mi-am adus aminte de mine și știu că și ai mei erau la fel, lacrimi de tristețe dar mai mult și de rușine. Rușine că nu sunt așa cum trebuie ca să fiu primit și acceptat. Mi-a luat foarte mult să înțeleg și cred că integrarea a ceea ce am înțeles este un proces și mai îndelungat. Mă refer la faptul că acel luat în brațe al apei, al alcoolului, al drogurilor, al dulciurilor, al altor persoane, al reveriei este doar o formă surogat pentru ceea ce nu primim de la figurile noastre de atașament.

Ceea ce este foarte dificil de integrat din punctul meu de vedere este faptul că prin nu primim nu este de înțeles că nu avem parte de dragoste ci că felul în care avem parte de ea este unul condiționat de felul în care suntem sau ne comportăm.

Și dacă poate fi ceva și mai greu de integrat este faptul că în general acest lucru nu se întamplă cu rea voința sau cu premeditare din partea părinților sau a altor figuri de atașament ci pentru că așa cred ei că ne va fi nouă mai bine și că vom fi mai pregătiți pentru viață.

Ceea ce se transmite însă non-verbal este că primim dragoste pentru ceea ce suntem în loc să primim dragoste pentru simplul fapt că suntem. A primi dragoste pentru că ești implică în primul și primul rând validarea faptului că ești că existi și că ești ok așa cum ești.

Când primești acest lucru te uiți la tine te accepți și începi procesul tău personal de dezvoltare.

Când primesti validarea doar dacă ești sau te comporți într-un anume fel, te uiți la tine, respingi ceea ce ești pui în loc ceea ce ți se spune că ar trebui să fii și pornești pe un drum care nu iți aparține de fapt. Partea din tine pe care ai respins-o va genera sentimentele de rușine că nu a fost conformă și va căuta să iși ia îmbrațișările din orice altă sursă va putea indiferent cat de nocivă, fierbinte sau adictivă este ea. Și asta pentru simplul fapt că fară dragostea aceea neconditionată nu supraviețuim sau ca să nu sune așa de radical părți din noi rămân încremenite în timp fără a avea de unde să-și ia energia necesară pentru ca să se dezvolte.

Acestea sunt îmbrătișările frânte sau imbrătișarile care ne frâng ne rup în bucăți și poate cu noroc ne ajunge o viață să ne lipim la loc. Și asta cu cele mai bune intenții din partea celor de la care le primim doar vorbim doar de o manifestare a dragostei nimic mai mult.

O să mai reflectez la cele scrise azi și până voi avea și alte păreri o să am grijă când iau în brate pe cineva să imbrătisez persoana din fața mea și nu să o strivesc în încercarea de a mă strânge pe mine în brațe prin ea, o voi privi cu totul în timp ce fac acest lucru și nu voi cauta doar privirea ei ca să mă oglindesc eu în ea, voi avea încredere că o dată conectați așa prin acceptarea necondiționată a faptului ca suntem restul va veni de la sine………..