Toți Băieții………..

“Trebuie să mai ai haos în tine ca să poți da naștere la o stea care dansează ”

“Când te uiți îndelung în abis, abisul va privi și el spre tine”

F. Nietzsche

În postarea Alergăm sau fugim vă povesteam de un băietel mic și gras care apare lângă mine când alerg și îmi e greu și care mă ia de mână și prin prezența lui mă face să plâng de fericire la fel cum atunci când lipsește o vreme îndelungată îmi e un dor nespus de el. I-am promis la un moment dat că voi fi mereu și necondiționat pentru el și că poate să vină și să plece după bunul plac pentru că pe mine mă va găsi tot acolo. Mi-a zâmbit într-un fel pe care nu l-am înteles cu totul atunci ci mai târziu când am realizat că el nu pleca nicăieri eu eram acela care nu mă uitam suficient de mult in abis……….

Acum câteva zile când conduceam mașina și ascultam o melodie din serialul italian Suburra m-am trezit că o dau la maxim și că încep o cursă pe serpentinele din fața mea. Mă uit in dreapta și pe scaunul pasagerului văd un adolescent, slab, bărbierit cu un zambet larg si o privire pătrunzătoare care dădea provocator din cap pe ritmul acela de gangsta rap italienesc. Tot corpul îmi pulsa de viață mă simțeam mai puternic ca oricând se trezise din somn un baiat care sincer nu credeam că se va mai trezi vreodată. Era băiatul ăla șmecher din liceu care se descurcase după ce s-a trezit in nebunia anilor 90 de unul singur. Răzbise printre băietii de cartier câteodată cu violență alte dăți cu inteligența de stradă, reușise să facă frica să dispară și să ajungă om mare. Cu un preț însă…….

Acum că îl vedeam treaz cu chef de viață lângă mine aproape că îmi venea să-i dau de tot volanul și să-i spun bă eu am obosit hai dă-i tu înainte cum știi tu așa că eu mă duc să ma culc un pic.

Ceva a fost diferit de data aceasta.

O frică uriașă m-a năpădit brusc dar față de alte dăți când ar fi fost motivul decisiv ca să îl las pe el la conducere acum știam ca tocmai de acest lucru îmi era frică. Pentru că prețul acela a fost unul foarte mare și nu aș mai vrea să il plătesc niciodată la modul acela. Mai exact niste ani de derivă totala, de noapte neagra, de dezorientare, de singurătate, de fugă, de violență, de groază și disperare pe niște tărâmuri așa cum le denumește Gabor Mate după cultura asiatică, ale fantomelor înfometate pe care le descrie superb ca ființe care au burta mare și goală și gâtul lung și subtire astfel încât oricât de mult ar primi de mâncare să nu își poate stăvili foamea. Agonizând impreună………..

M-am uitat spre el si i-am spus Bă sincer nu credeam că o să te mai trezești, mi-ai lipsit, au fost multe dăti când abilitățile tale mi-ar fi fost de folos. Mă bucur să te văd. Se uita la mine și fără să stea prea mult pe gânduri îmi spuse : mi-e foame, mi-e foarte foarte foame dacă îmi dai de mâncare promit să am grijă de tine. Hai să iti povestec ce s-a mai întâmplat cât ai lipsit am zis și i-am spus că spre deosebire de atunci când era doar el și cel mic care de frica lui stătea cuminte dar ascuns cât mai departe nu care cumva să se întălnească, a mai apărut un băiat. Un băiat care a înțeles că nu toți oamenii sunt răi și că există și căi de mijloc nu doar extreme și că secretul stă în echilibru iar energia în dragoste și in grija pentru sine și pentru cei din jur. Băiatul acela a mai înțeles că singur poate să pastreze totul pe o linie imaginară de plutire dar că în final are nevoie atât de inocența și bucuria din ochii celui mic și chiar și e frica din ei cât si de furia și viclenia din ochii adolescentului. Ținuse cârma și avusese răbdare ca să se trezească toti baieții iar acum tot ceea ce știa că are de făcut era să-i îmbrătiseze și să fie acolo prezent pentru ei până când cu toții vor fi unul singur.

O să fie gălăgie mare de tot până atunci și clar că nu va fi un drum lin dar ce poate fi mai frumos decât să simți cum bucătile rupte din tine vin la loc, cum se caută cum se rotesc pentru ca să poată să te lipească în interior, cum iți revin amintiri, mirosuri, gusturi, intâmplari pe care le credeai pe veci pierdute. Cum nu doar că maluri ce nu se vedeau unul pe celalalt se unesc ci devin o singură așezare un singur tărâm un om.

Carl Rogers spunea că nu poate fi lucru mai frumos decât să ți se permită să fii moașă pentru o nouă personalitate care emerge din clientul tău. In aceiasi notă voi afirma că este cu atât mai minunat când iți acorzi tu permisiunea în ceea ce te privește.

Dă-ti voie să fii tu cu toti băietii tăi cu tot primește-te cu totul și cu brațele deschise……

Leave a comment